Dacă tu acum crezi că nu merită sufletul acesta pur... atunci va fi prea târziu să începi a crede... Atunci când te vei trezi la viață, când îți vei da seama că ceea ce faci e bun făcut, atunci când vei realiza că lupți pentru un lucru , nu pentru o ființă, va fi mult prea târziu să mai întorc capul...Materialul tău plămădit se va spulbera într-o clipă, când vei da cu capul de zidul dintre lumea ta și lumea lor. Atunci zâmbetul nu te va salva, atunci hârtiile alea nenorocite nu-ți vor fi de niciun folos, iar lupta ta va fi în zadar. Căci eu pot să le ard într-o clipă și să nu mai rămână decât cenușa lor.. dar tu... tu, chip de lut, niciodată nu-mi vei putea arde sufletul... niciodată nu vei distruge aura mea...
Iar atunci, dragul meu, eu nu mă voi întoarce..... pentru că eu, față de ea, am ceva în plus... am deminitate.
Ascultă-mă.... lasă-i și caută-ți fericirea în altă parte.... hrănește-ți sufletul cu aur pur, iubește-ți viața așa cum e ea, dar mai ales...... ofer-o cadou și iubește cu dor, nebunește...
Poate acum, de te vei trezi... capul meu se va întoarce... dar de nu.... ea va fi acolo, eu însă nu voi fi....
